Counter of views

vineri, 23 iulie 2010

Jurnal

Sunt momente in vietile noastre in care constatam ca s-a adunat atat de multa suferinta incat nu mai este loc pentru nimic altceva. Nu este doar o figura retorica, chiar asa se poate intampla. Cred ca fiecaruia dintre noi ii sunt ingaduite un numar critic de esecuri, de nerealizari, dincolo de care efectiv incepem sa ne pierdem sensibilitatea. Este si un mecanism de protectie al mintii, insa cred ca mai sunt si cazuri in care afectivitatea noastra devina mult prea sleita ca sa mai poata functiona, in vreme ce rationalitatea, atata cata este, ne sugereaza sa renuntam la sentimente. Eu inca mai sper sa mi se faca dreptate. Ma gandeam ca poate ca ar fi oportun sa tehnoredactez din jurnalul meu, insa nu cred ca este un lucru din cale afara de dezirabil, probabil ca ar trebui sa operez o serie de cenzuri, din motive de bun simt. Totusi, am sa incerc sa fac acest exercitiu:

joi, 8 iulie 2010

Dorinta

Iubirea

Dorinta este totul,
Insa nu este-ndeajuns,
ea nu este iubire…
Inca.
Speranta este totul
Deoarece ne tine-n viata,
Dar, nici ea, nu-i decat nimic,
ea nu este Credinta…
Inca.
Cand am iubit, eu doar am dorit,
Cand am crezut, eu doar am sperat,
Doar.
Doare. Ma doare. Atunci cand constati ca te doare cand iubesti,
Inseamna ca, de fapt, tu doar doresti,
Iara dorinta-i buna doar de incrustat in piatra.
Ceea ce m-ar durea,
Dar m-ar si onora,
Pentru ca eu stiam ca doar Iubirea este demna de a-ti pietrificata,
In vreme ce dorinta merita doar lapidata.