Altarul Iubirii

Antimatter -  Epitaph

Atunci când Te aflasem eu 

Erai inocent și tânăr, 

Băieții întruna Te curtau 

Să-Ți obțină mâna, ei doreau!

Erai inaccesibil asemeni unui vârf de neatins, 

O lume întreagă în juru-Ți gravita, 

Și de ar fi fost ca voia mea 

Să mi se împlinească, chiar și-n vis, 

Atunci, desigur, aș fi ajuns în Paradis! 

Era o perioadă liniștită când te găsisem eu, 

Un optimism incorigibil ne marca, 

Noi planuri curajoase ne făceam în Empireu, 

Eu nedorindu-mi decât mâna Ta! 

Pe care, însă, nicicând n-aveam să o obțin, 

Era prea mult, probabil, darul Tău divin 

Ce îl sperasem-n van, orbit de-a Ta lumină, 

Din care nădăjduisem să mă împărtășesc 

Ca un umil devot, lipsit de altă vină, 

Dorind un strop din trupul Tău ceresc.

Eu așteptam al Tău ceresc sărut,

Și Te divinizam în gând și-n vis, 

Doream enorm să îmi devii iubit,

Și năzuiam lumina noului surâs! 

Căci m-am lăsat purtat de-al iubirii dulce val, 

Și alunecând pe unde tremurânde în aval, 

Eu am căzut iar în torentul inițial, 

Acolo unde numele Ți-e piatră sadită de un gropar. 

E o descindere adâncă contactul cu iubirea, 

Iar însăși scintilația firii, nemurirea, 

Ți-e atinsă de-al amorului taifun, 

Să vrei ca să pătrunzi acolo, ești nebun! 

E un drum ireversibil, ca să știți, 

Curentul de care mă lăsasem luat 

Și care poartă trupuri de iubiți 

Spre iazul sacrului palat. 

Din fericire timpul mi-a sedat simțirea 

Și-acum mi-e dulce amintirea 

Momentelor care-ar fi putut să fie 

Și viselor sfințite Ție.

Wardruna

Graveyard

When I came to the cemetery
The moon was on the sky,
The heavens were red blood fiery,
And the mourning of wind let me know
That all I wished were there, below.
All the nature was still silent, in its quiet sleep,
But I could hear the mourning weep
Of the ravens which just wanted to dig
In the heart of soil, with their claws so big,
Or maybe it was just my impression
Born by a mind which it is so wild,
That even a bird could be a devil's child,
Merging into a sepulchral obsession,
Which followed me since the beginning of night,
When I started to think at the lovers fate,
And I tormented myself until it became late,
And, then, I found out that I was right,
That nightmares sometimes could become facts,
When the rooted ones come out from their stones...
But this image can not stand in my eyes
'cause ravens aren't gravediggers, are birds.


Thus, sitting there, on that tomb,
I heard that the whispers became clear,
And voices were addressed to me, what a thrill!
Stoned by rapture, death was my will.














 I will show you also a sweet dream, next night!