Adevarul

 Desi este clar ca nu se poate vorbi despre adevar la scara regnului uman, totusi, simt nevoia sa fac anumite precizari in masura in care acest lucru este posibil. Poate ca ar fi mai bine sa vizez adevarul vietii mele, decat sa ma implic in discutii generale interminabile. Exemplificarile sunt cele mai adecvate modalitati de problematizare a majoritatii situatiilor. 

Adevarul stiintific, cel de la care porneste termenul, este relativ. Adevarurile particulare ale stiintelor se modifica in functie de perioada si de progresele pe care respectivele stiinte le fac. 

Adevarul estetic, adica frumosul este, la randul lui, relativ si, pe deasupra, spre deosebire de cel stiintific, este subiectiv.

Adevarul etic, ca alt mod de a spune binelui, este doar aproximat de teoriile etice si de legile statelor. 

Si asa mai departe. Acesta este motivul pentru care prefer sa discut despre adevarurile descoperite in viata mea. Si nu despre propria mea versiune in privinta adevarului, caci nu vreau sa fie un articol de epistemologie, ci despre ceea ce mi s-a intamplat intr-un moment sau intr-altul.

E adevarat ca sunt fericit pentru ca mi-am recapatat libertatea. E adevarat ca simt o tensiune enorma care apasa pe umerii mei si care mi-ar fi fost cu mult usurata daca persoana care mi-a afectat libertatea ar fi reusit sa inteleaga ca relatia noastra nu mai poate sa continue. Oricum, nici acum, maine sau cand inca mai este timp, nu va fi tarziu sa se intample acest lucru. Se pare ca acesta este pretul libertatii mele: auto-culpabilizarea si teama de a fi acuzat pentru opacitatea cuiva care nu vrea sa inteleaga.

Insa nu am de ales. Iar greselile trebuiesc corectate, tocmai datorita faptului ca au fost greseli.

I will show you also a sweet dream, next night!

back to the main page

Libertatea

 Nu pot sa nu-mi exprim bucuria de a scrie aceste randuri. De ce? Pentru ca le scriu in calitate de persoana libera. Poate ca de abia incepand de acum cuvintele mele vor capata greutatea meritata si voi incepe sa fiu luat in serios. Simteam nevoia sa le scriu si fara a avea ceva important de spus. Insa, pe de alta parte, cele mai importante lucruri despre care putem sa scriem sunt cele care ne vizeaza in modul cel mai direct, iar conditia noastra sociala este unul dintre acestea.

Sunt fericit, ma simt eu nevoit sa o parafrazez pe Iulia Hasdeu. De fapt nu este o epigonie decat in masura in care cel care gandeste aceste cuvinte are in minte contextul in care fiica cunoscutului prozator, ea insasi literata, le-a rostit.

Este cel mai frumos cadou pe care puteam sa mi-l fac mie insumi, si tocmai datorita valorii lui deosebite, descrierea starii de spirit care ma caracterizeaza acum, ca am izbutit sa mi-l asigur, se dovedeste ca fiind imposibila. Ca, de altfel, tot ce este mai frumos pe lumea asta, starea pe care mi-a conferit-o redobandirea acestui bun elementar al oricarei fiinte este una inefabila si, implicit, orice discurs intentionat sa o surprinda complet va fi sortit esecului.

Libertatea se traieste, ea nu poate sa fie descrisa, iar eu tocmai mi-am recapatat-o!

I will show you also a sweet dream, next night!
back to the main page

Jurnal

Sunt momente in vietile noastre in care constatam ca s-a adunat atat de multa suferinta incat nu mai este loc pentru nimic altceva. Nu este doar o figura retorica, chiar asa se poate intampla. Cred ca fiecaruia dintre noi ii sunt ingaduite un numar critic de esecuri, de nerealizari, dincolo de care efectiv incepem sa ne pierdem sensibilitatea. Este si un mecanism de protectie al mintii, insa cred ca mai sunt si cazuri in care afectivitatea noastra devina mult prea sleita ca sa mai poata functiona, in vreme ce rationalitatea, atata cata este, ne sugereaza sa renuntam la sentimente. Eu inca mai sper sa mi se faca dreptate. Ma gandeam ca poate ca ar fi oportun sa tehnoredactez din jurnalul meu, insa nu cred ca este un lucru din cale afara de dezirabil, probabil ca ar trebui sa operez o serie de cenzuri, din motive de bun simt. Totusi, am sa incerc sa fac acest exercitiu:

Explicatii

 Daca tot scriu in acest blog tot ceea ce simt si ceea ce eu consider ca este mai relevant pentru mine, poate ca ar fi mai bine, atunci, s-o spun si pe asta. Una e sa discuti despre filosofie si alta e sa fii profund patruns de cele scrise.

Sentimente

Saptamana asta simteam nevoia sa merg prin oras. Ca sa-mi pun ordine in ganduri. Eram ravasit... sau ravisant. Asadar, dupa cum incepusem sa povestesc, simteam nevoia viscerala sa ma plimb ca sa-mi regasesc claritatea mintii. Avem la dispozitie si un cadru destul de potrivit pentru reflectie: o zi racoroasa, asa cum au fost toate zilele saptamanii asteia in capitala. Mai era si seara, ploua usor si revigorant, un crepuscul tonifiant se contura pe cerul incarcat de nori de vata, in mod sigur alta decat cea folosita de egipteni. Si, pe deasupra, ma mai aflam si in centru, intr-o zona eleganta, cu trotuare curate si spatii delimitate pentru biciclisti. Florile aflate in abundenta in gradinile vilelor din zona in care ma plimbam, ambasade, consulate, institutii, sedii de partide politice, nu faceau decat sa sporeasca atmosfera frumoasa. Nu puteam sa spun ca era romantic, pentru ca imi lipsea obiectul concret al iubirii. Era un context care chiar te imbia sa te plimbi si sa te bucuri te viata si de natura, chiar si de cea care poate sa subziste intre limitele betonate si fieruite ale orasului.
Era unul dintre acele putine momente ale vietii mele in care eram in masura sa spun ca ma bucuram de ceea ce ma inconjoara, ca ma simteam bine in locul in care ma aflam.
Bineinteles ca ma intoarceam de la Observator. Ca de fiecare data cand mergeam prin zona aceea a orasului.
Intr-o zi, mai demult, atunci cand am fost invitat la un birou, am fost pus in fata unei tastaturi blind, si acum ma intreb ce de?

I will also show you a sweet dream, next night!
back to the main page