Daca tot scriu in acest blog tot ceea ce simt si ceea ce eu consider ca este mai relevant pentru mine, poate ca ar fi mai bine, atunci, s-o spun si pe asta. Una e sa discuti despre filosofie si alta e sa fii profund patruns de cele scrise.
Aici eu stau foarte bine la capitolul teorie, deoarece la practica nu am pretentia de a reusi sa fac ceea ce scriu. In sah nebunul este acea piesa care nu-si schimba niciodata culoarea, in pofida faptului ca are o mobilitate deosebita, insa aceasta denumire este valabila doar pentru jargonul sahistic utilizat in limba romana. Poate, din acest punct de vedere si potrivit intelegerii romanesti a jocului, se poate afirma despre mine ca sunt un nebun. Eu nu obisnuiesc sa-mi schimb principiile, iar daca acest lucru se produce, atunci el are loc numai la figurat. In teologia medievala scolastica, smintit era cel care refuza sa accepte argumentele existentei lui Dumnezeu, asa cum fusese cazul personajului din Proslogion de Anselm, care juca rolul ateului intrucat nega ceea ce chiar si forta ratiunii demonstra ca trebuia cu necesitate sa fie adevarat din toate punctele de vedere. Din punct de vedere religios si teologic nu pot sa fiu considerat, iarasi, nebun deoarece am propriul meu fel de a crede in Dumnezeu si de a intelege existenta divinitatii. Pot sa spun ca traditia unui popor este esentiala in aceste chestiuni, traditia nationala tine de identitatea poporului in cauza, de cultura lui nationala, si, ca element indisolubil al identitatii nationale, un element precum credinta nu ar trebui sa fie pus in discutie prin continutul doctrinei lui, ci ar trebui sa fie acceptat ca atare, in calitatea lui de factor coagulant al unei natiuni. Ceva, o forta sau poate o personalitate in mod sigur exista deoarece altfel nu am mai fi fost aici, altfel nu ar exista ceea ce ar fi fost posibil sa nu existe. Insa daca o fiinta personala ca Dumnezeu ar exista cu adevarat, atunci, in mod sigur, acesta nu s-ar arata oamenilor unde nici nu te astepti, in epifanii cotidiene mai mult sau mai putin evidente. Vorba lui Jewel dintr-un cantec: "daca Dumnezeu ar fi unul dintre noi", poate sa aiba doar o valoare metaforica. Asta este ceea ce ne-ar placea sa credem, se pare ca avem si o gena a religiozitatii, insa Dumnezeu, chiar de ar exista, nu tine de registrul existentei, iar el nu ne este vizibil la ordinea si la lumina zilei, si tocmai de aceea lumea s-a aflat dintotdeauna in haosul in care se afla, iar miturile populare tot invoca pretinse perioade de fericire ale omenirii, asa-numitele epoci de aur. Traim cu nostalgia unui trecut idilic si in asteptarea unui viitor escatologic justitiar. Fraza asta suna a Martin Heidegger. A scrie insa despre traditiile religioase si metafizice ale lumii, asa cum au facut-o atatia altii inaintea mea nu inseamna insa a adera la ele. Stiti foarte bine, pastrand proportiile care tin tocmai de pretinsa normalitate, ce viata personala au avut ganditori ca Mircea (H)Eliade sau Rene Guegnon.
Vreau sa spun ca eu am scris despre subiecte care m-au interesat, insa scopurile mele, vorba lui Salvador Dali, sunt cat se poate de lumesti pentru ca nici nu pot sa fie altfel. Asa sunt ale tuturor, iar cei care nu sunt animati de scopuri la fel de pragmatice sunt cei care si le-au atins deja. Pentru ca de un anumit nivel de confort material avem nevoie cu totii, iar daca poti sa imbini placutul cu utilul atunci este perfect. Nimeni nu poate sa fie imun la argumentul financiar si nu este nimic rusinos in asta. Nu trebuie sa ai o aviditate deosebita ca sa realizezi unele lucruri. Trebuie sa dispui sau sa fii animat la un moment dat de ragazul si de determinarea necesare producerii unor lucruri care-ti stateau in posibilitati, dar pe care, din comoditate sau din lipsa de incredere, nu le facusesi pana atunci. Ori din lipsa posibilitatilor tehnice, ori din neglijarea apelului la ele. Uneori, bineinteles, ca poti sa ajungi in situatia de a spera sa obtii ceva pe linie materiala cu produsele tale, mai ales atunci cand devii constient de valoarea lor si acestea se aduna in cantitati relevante. Cum e cazul paginilor scrise care, tot adunandu-se, te pot trimite cu gandul sa incerci sa le publici, asa cum au procedat toti ceilalti inaintea ta.
Poti sa scrii si din placerea de a scrie si pentru a te antrena, si pentru ati exprima gandurile, si pentru a obtine anumite beneficii, si pentru mai multe motive dintre acestea, poate chiar toate, reunite la un loc.
Am ajuns la concluzia ca ironiile care mi-au marcat viata au fost, deja, mult prea multe.
back to the main page
Aici eu stau foarte bine la capitolul teorie, deoarece la practica nu am pretentia de a reusi sa fac ceea ce scriu. In sah nebunul este acea piesa care nu-si schimba niciodata culoarea, in pofida faptului ca are o mobilitate deosebita, insa aceasta denumire este valabila doar pentru jargonul sahistic utilizat in limba romana. Poate, din acest punct de vedere si potrivit intelegerii romanesti a jocului, se poate afirma despre mine ca sunt un nebun. Eu nu obisnuiesc sa-mi schimb principiile, iar daca acest lucru se produce, atunci el are loc numai la figurat. In teologia medievala scolastica, smintit era cel care refuza sa accepte argumentele existentei lui Dumnezeu, asa cum fusese cazul personajului din Proslogion de Anselm, care juca rolul ateului intrucat nega ceea ce chiar si forta ratiunii demonstra ca trebuia cu necesitate sa fie adevarat din toate punctele de vedere. Din punct de vedere religios si teologic nu pot sa fiu considerat, iarasi, nebun deoarece am propriul meu fel de a crede in Dumnezeu si de a intelege existenta divinitatii. Pot sa spun ca traditia unui popor este esentiala in aceste chestiuni, traditia nationala tine de identitatea poporului in cauza, de cultura lui nationala, si, ca element indisolubil al identitatii nationale, un element precum credinta nu ar trebui sa fie pus in discutie prin continutul doctrinei lui, ci ar trebui sa fie acceptat ca atare, in calitatea lui de factor coagulant al unei natiuni. Ceva, o forta sau poate o personalitate in mod sigur exista deoarece altfel nu am mai fi fost aici, altfel nu ar exista ceea ce ar fi fost posibil sa nu existe. Insa daca o fiinta personala ca Dumnezeu ar exista cu adevarat, atunci, in mod sigur, acesta nu s-ar arata oamenilor unde nici nu te astepti, in epifanii cotidiene mai mult sau mai putin evidente. Vorba lui Jewel dintr-un cantec: "daca Dumnezeu ar fi unul dintre noi", poate sa aiba doar o valoare metaforica. Asta este ceea ce ne-ar placea sa credem, se pare ca avem si o gena a religiozitatii, insa Dumnezeu, chiar de ar exista, nu tine de registrul existentei, iar el nu ne este vizibil la ordinea si la lumina zilei, si tocmai de aceea lumea s-a aflat dintotdeauna in haosul in care se afla, iar miturile populare tot invoca pretinse perioade de fericire ale omenirii, asa-numitele epoci de aur. Traim cu nostalgia unui trecut idilic si in asteptarea unui viitor escatologic justitiar. Fraza asta suna a Martin Heidegger. A scrie insa despre traditiile religioase si metafizice ale lumii, asa cum au facut-o atatia altii inaintea mea nu inseamna insa a adera la ele. Stiti foarte bine, pastrand proportiile care tin tocmai de pretinsa normalitate, ce viata personala au avut ganditori ca Mircea (H)Eliade sau Rene Guegnon.
Vreau sa spun ca eu am scris despre subiecte care m-au interesat, insa scopurile mele, vorba lui Salvador Dali, sunt cat se poate de lumesti pentru ca nici nu pot sa fie altfel. Asa sunt ale tuturor, iar cei care nu sunt animati de scopuri la fel de pragmatice sunt cei care si le-au atins deja. Pentru ca de un anumit nivel de confort material avem nevoie cu totii, iar daca poti sa imbini placutul cu utilul atunci este perfect. Nimeni nu poate sa fie imun la argumentul financiar si nu este nimic rusinos in asta. Nu trebuie sa ai o aviditate deosebita ca sa realizezi unele lucruri. Trebuie sa dispui sau sa fii animat la un moment dat de ragazul si de determinarea necesare producerii unor lucruri care-ti stateau in posibilitati, dar pe care, din comoditate sau din lipsa de incredere, nu le facusesi pana atunci. Ori din lipsa posibilitatilor tehnice, ori din neglijarea apelului la ele. Uneori, bineinteles, ca poti sa ajungi in situatia de a spera sa obtii ceva pe linie materiala cu produsele tale, mai ales atunci cand devii constient de valoarea lor si acestea se aduna in cantitati relevante. Cum e cazul paginilor scrise care, tot adunandu-se, te pot trimite cu gandul sa incerci sa le publici, asa cum au procedat toti ceilalti inaintea ta.
Poti sa scrii si din placerea de a scrie si pentru a te antrena, si pentru ati exprima gandurile, si pentru a obtine anumite beneficii, si pentru mai multe motive dintre acestea, poate chiar toate, reunite la un loc.
Am ajuns la concluzia ca ironiile care mi-au marcat viata au fost, deja, mult prea multe.
back to the main page
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu