Saptamana asta simteam nevoia sa merg prin oras. Ca sa-mi pun ordine in ganduri. Eram ravasit... sau ravisant. Asadar, dupa cum incepusem sa povestesc, simteam nevoia viscerala sa ma plimb ca sa-mi regasesc claritatea mintii. Avem la dispozitie si un cadru destul de potrivit pentru reflectie: o zi racoroasa, asa cum au fost toate zilele saptamanii asteia in capitala. Mai era si seara, ploua usor si revigorant, un crepuscul tonifiant se contura pe cerul incarcat de nori de vata, in mod sigur alta decat cea folosita de egipteni. Si, pe deasupra, ma mai aflam si in centru, intr-o zona eleganta, cu trotuare curate si spatii delimitate pentru biciclisti. Florile aflate in abundenta in gradinile vilelor din zona in care ma plimbam, ambasade, consulate, institutii, sedii de partide politice, nu faceau decat sa sporeasca atmosfera frumoasa. Nu puteam sa spun ca era romantic, pentru ca imi lipsea obiectul concret al iubirii. Era un context care chiar te imbia sa te plimbi si sa te bucuri te viata si de natura, chiar si de cea care poate sa subziste intre limitele betonate si fieruite ale orasului.
Era unul dintre acele putine momente ale vietii mele in care eram in masura sa spun ca ma bucuram de ceea ce ma inconjoara, ca ma simteam bine in locul in care ma aflam.
Bineinteles ca ma intoarceam de la Observator. Ca de fiecare data cand mergeam prin zona aceea a orasului.
Intr-o zi, mai demult, atunci cand am fost invitat la un birou, am fost pus in fata unei tastaturi
blind, si acum ma intreb ce de?
I will also show you a sweet dream, next night!
back to the main page
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu