About the theoretical foundation of Christianity

I assume that a hermeneutical approach of the writings which compose The Holy Book is the only one that can explain its philosophical and metaphysical content. Historical shades and facts must become secondary in our analysis, in all analysis ever made regarding this set of written thoughts. And I say that 'cause the historical shape represented by worldly events belongs to the showing manner used to present some important ideas and ethic principles which, indeed, has an universal and timeless value. Historical dress itself belongs to the stylistic elements of The Holy Book, mean while, the chosen race could be asserted as being just an example or a paradigm, in which case any other people having a national history enough complex could had been useful for the same demonstrative purpose.

Jucatorii polivalenti

Un caz particular il constituie jucatorii care au calitatea speciala de a fi polivalenti. Este bine sa existe cel putin doi in lot, iar portarii nu trebuie sa se numere printre ei. Daca ai cumparat un portar polivalent la un pret apropiat de limita lui maxima inseamna ca nu cunosti suficient de bine regulile sau ca ai avut nevoie imperativa de un portar, sau de un nume...

Factorii colaterali care influenteaza jocul xperteleven

1) Arbitrii

Adaptarea tacticii este influentata si de calitatea arbitrilor care oficiaza la centru meciurile xperteleven, prin urmare, setarea parametrilor de joc in functie de cei doi indicatori ai cavalerilor fluierului tine de pregatirea tactica si este un element care poate sa fie controlat de catre manager- spre deosebire de sansa sau de forta echipei, parametrul din urma putand sa fie reglat doar in timp de catre antrenor.

Ghid pentru xperteleven

 Xperteleven management browser game

1)Abilitatea jucatorilor

Acesta mi se pare ca fiind parametrul cel mai important, de care depinde in mod hotarator randamentul oricarei formatii. O formatie cu jucatori slabi nu va avea cum sa aiba o forta prea mare, o formatie cu jucatori de abilitate redusa fiind fie una recent infiintata, fie una care a progresat extrem de putin sau chiar deloc. Logic, odata cu trecerea sezoanelor si cresterea abilitatilor individuale, se va mari si forta formatiei. Altfel spus, daca managerul este atent sa sporeasca abilitatile jucatorilor antrenati de catre el, cu timpul si forta colectiva a formatiei respective va creste.

Cogito-ul cartezian

 

Puţini ştiu despre polivalenţa geniului care a fost René Descartes, dar şi despre subtilitatea interpretărilor care s-au adus operei lui. Altfel spus, pur şi simplu nu avem cum să-l expediem pe Cartesius limitându-i dimensiunea filosofică şi metafizică la celebrul sau enunţ, formulat pentru întâia dată în “Expunere despre metodă”: “dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum, sum, ergo Deus est”.

 Fiind o figură complexă Descartes a adus contribuţii şi la dezvoltarea matematicii, ca urmare a proiectului sau multi-disciplinar de a diversifica şi de a perfecţiona ştiinţele particulare prin completarea lor şi prin introducerea ştiinţelor complementare şi hibride pornind de la o metodă universală, ale cărei principii urmau să fiu luate din matematică, singura disciplină peculiară care satisfăcea criteriile de claritate şi de distincţie inferenţială reclamate de către Descartes.

 Fiind în egală măsură matematician şi filosof, Descartes a avut o gândire geometrizantă, el încercând să aplice, transpunând in facto dezideratul platonician de stăpânire a geometriei ca o precondiţie a accesului la filosofie, principiile geometriei la toate domeniile cunoaşterii pe care le-a investigat. Dacă geometrizarea mecanicii, în forma ei generală, aplicată sistemului solar, a avut drept efect teoretic producerea unei concepţii nerealiste, deşi, totuşi, heliocentrice, algebrizarea geometriei a generat geometria analitică. Mecanicizarea biologiei a determinat, în schimb, concepţia carteziană, aflată în opoziţie faţă de cea a contemporanului său, Leibniz, a caracterului de simple automate naturale al animalelor. Pe de altă parte, nu ar trebui să ne surprindă această concepţie discriminatorie pe criterii de specie cât timp Descartes condiţiona faptul existenţei a unui ce indestructibil (spirit) de capacitatea de gândire a unei fiinţe, mai exact, de capacitatea acesteia de a realiza gândirea reflexivă, de a raţiona la însuşi faptul că raţionează .

În cazul aserţiunii fundamentale carteziane ”cogito, ergo sum” ar trebui subliniat caracterul esenţialist sau spiritualist al concluziei epistemologice care poate să fie extrasă din ea- “sum, ergo Deus est” ţinând deja de teologie şi de metafizică şi fiind mai puţin caracteristic modului de gândire al filosofului francez, pe care l-aş defini ca fiind, mai degrabă, un materialist renascentist, care nu excludea existenţa spiritului cât timp acest lucru nu contravenea legilor care guvernează materia, ba chiar se dovedea necesar unor domenii ca psihologia, fiziologia sau metafizica.

 Pe scurt, “cogito, ergo sum” are o valabilitate în primul rând metafizică, şi de abia în plan secundar posedă una biologică. De altfel, sistemul categorial extrem de complicat al scolasticilor nu avea cum să fie străin lui Descartes, iar acesta era interesat să demonstreze, în primul rând, realitatea ontică a spiritului, în calitatea lui de substanţă independentă ontologic de lumea fizică, şi de abia în plan secund să explice procesele corporale prin dezvăluirea unui alt tip de substanţă- res cogitans- aflată la originea tuturor actelor fizice, însă diferită calitativ de res extensa.

Acest aspect reiese mult mai clar în opera lui Leibniz, acesta considerând că monadele- echivalentele leibniziene pentru noţiunea creştină de ‘spirit’- au doar atribute calitative, nu şi unele cantitative, ele fiind aspaţiale, nu şi extra-spaţiale, aşa cum un punct este adimensional. Mai mult, într-o ciudată epigonie la metafizicile dharmice ale Orientului, Leibniz susţinea că interacţiunile dintre monade operează doar la nivel metafizic, nu şi în cel fizic, ele fiind ideale, nu şi reale în sensul riguros al cuvântului.

La Cartesius “sum” indică tocmai faptul de fi, adică esseitatea gândirii, diferită de existenţă, rezervată corpului fizic şi lumii sensibile, în general. Cu alte cuvinte, înţelegerea, oricum infidelă textului cartezian, a lui ‘sum’ prin ‘exist’ este eronată nu doar din perspectiva unei analize semantic-lingvistice, dar şi din cea a unei analize categorial-filosofice. Afirmaţia este cu atât mai valabilă în cazul deducţiei finale, “sum, ergo Deus est”, fiinţa supremă aparţinând planului transcendenţei. Astfel, în conformitate cu sistemele categoriale moderne, vedem o dată în plus necesitatea stabilirii unor categorii precum cea a Transcendenţei, a Fiinţei sau a existenţei. Res extensa- materia fizică- la care Descartes reducea restul regnului organic, aparţine de registrul existenţei, iar res cogitans- materia cugetătoare, meta-fizică- aparţine sferei Fiinţei, în vreme ce divinitatea- de cea a Transcendenţei.

 

I will also show you a sweet dream, next night!