Estoria, regatul de dincolo de Stramtoarea Mortii

Matt privea oceanul reflectând luminile palide ale lunilor. O lumină sepulcrală învăluia ţărmul, iar briza bătea cu putere unduindu-i pletele blonde. Valuri spumegânde se izbeau cu furie de stâncile de granit.
"Pentru astfel de momente merită să înduri arşiţa vieţii!"gândi Matt, descălecând de pe malukul său. Hexapodul înalt de doi metri şi jumătate necheza uşor, mişcându-şi capul înainte, ca pentru a simţi mai bine vântul tăios care venea dinspre întinderea de apă sărată.
"Da, Ruol, şi eu mă bucur că mai există şi lucruri bune pe lumea asta!i se adresă Matt, mângâindu-l pe spate. "În noaptea asta va trebui să mă hotărăsc care va fi calea pe care o va urma poporul meu! Şi tare mi-e teamă că nu există decizie bună sau rea în chestiunile de stat!"
Matt îşi priponi malukul de picioarele din fontă ale unuia dintre turnurile de observaţie, păianjen rece şi nepăsător faţă de intenţiile vrăjmaşilor de dincolo de locul în care cerurile se uneau cu apele, într-o cununie veche de când lumea, şi se îndreptă spre dig. Spera ca prospeţimea umedă a oceanului să-i limpezească gândurile şi astfel să poată lua hotărârea cea mai înţeleaptă. Păşi pe piatra udă şi alunecoasă a stăvilarului şi înaintă agale spre locul în care soliditatea rocii lăsa loc fluidităţii atotcuprinzătoare a apelor.