Nu am fost multumit de niciuna dintre dintre teoriile karmei, explicate in miezul lor, pe care le-am citit. Cartile se limiteaza la expunerea mecanismelor, fapt care, oricum, inseamna enorm, iar textele de pe Internet imi demonstreaza ca daca intelegere nu e, nimic nu e, cu toata cultura generala si Karma yoga, Patanjali Yoga- yoga regala, Bhakti yoga- yoga devotiunii sau Hatha yoga- yoga efortului. Eu, personal, sunt adeptul Jnana yoga- a yogai centrate pe intelegere, de la care iti poti construi o cale in cunostinta de cauza. Si, in primul rand, a intelegerii.
Teoria buddhista a karmei prezinta particularitatea de a aserta tranzitivitatea dintre doua existente intr-o forma modificata fata de varianta hinduista de referinta, anume, intr-o forma impersonala sau, poate mai european formulat, allo-personala. Prin aceasta inteleg ca ceea ce se perpetueza intre doua vieti nu este o constiinta permanenta, recognoscibila de la o viata la alta, ci miscarea/fluxul tendintelor karmice. De ce bat clopotele? Asa incat expresii precum "reincarnarea lui Massinissa" nici nu trebuiesc considerate ad-litteram, dar nici macar sa nu se astepte ca persoanele care vor succede faptelor lui sa-i semene prea mult ca personalitate, atat de secundar este principiul constient potrivit buddhismului.
In buddhism se avanseaza ideea sinelui procesual, si nu a celui substantial, ca in celelalte doctrine dharmice.
Nu exista un substrat permanent al constiintei, iar aceasta nu se poate regasi intr-un mod similar de la o viata la alta. Cu alte cuvinte, karma este cea care da forma personalitatii, ea fiind singura care subsista de la o viata la alta. Aceasta explica discontinuitatea constiintei la modul ceva mai 'macro', care este cel trans-existential. Constiinta nu este decat un epi-fenomen, asa cum este ea gandita de multi filosofi ai mintii, o consecinta a modului de concretizare al karmei sub forma unei fiinte. Constiinta, ca si intreaga experienta fizica, se formeaza in functie de Sancita-karma (karma potentiala) care s-a actualizat sub forma unei fiinte si a experientei acesteia, devenind astfel Prarabdha-karma (karma actualizata). Natura vasane-lor (a reziduurilor karmice) care s-au manifestat sub forma unui ansamblu minte-corp conditioneaza tipul personalitatii, a corpului fizic, a locului nasterii, a familiei, a intamplarilor care se vor experimenta, care nu sunt altceva, tehnic vorbind, decat tensiuni de origine karmica, determinate de intipariri karmice mai vechi, intregul proces avand o explicatie mecanicista.
Forma experientei cuiva variaza in functie de ponderea faptelor care s-au actualizat, daca predomina faptele bune (shukla karmas), sau cele rele/negre (krishna karmas), iar vietile rezultante vor fi in conformitate cu natura acestor fapte.
De asemenea, un rol important il joaca intensitatea faptelor, adica forta tendintelor karmice sau a pasiunilor- kleshas- generate din arhiva faptelor, karmasaya, care le contine sub forma de impregnatii karmice, vasanas. Constiinta, mintea fizica (manas, citta) este consecinta personalizata a faptelor precedente. Insa orice piesa de pe tabla de sah, indiferent de culoarea ei, poate sa fie mutata atat pe alb, ca si pe negru. Oricare, cu exceptia nebunului- bishop-, parca in functie de natura religiilor servite de catre episcop, care pot sa fie drepte sau incorecte, dar care, cel putin pentru un oficiant al religiei, nu se pot schimba pe durata aceleiasi vieti.
Deci, faptele se exprima si prin personalitate, aceasta le materializeaza in functie de natura lor, lucru care explica diferentele de personalitate de la o viata la alta- ca cele relevate in cazurile notorii de hipnoza regresiva- dar explica, in egala masura, si amnezia perpetua a "liniilor factuale" manifestate in planul existentei sub forma de experiente personale, de vieti.
