Transcendent si transcendental

 Una dintre distinctiile cardinale ale filosofiei este aceea dintre transcendent si transcendental. Termenii sunt quasi-paronimi, motiv pentru care ambiguitatile semantice sunt determinate si de factori fonetici, nu doar lexicografici, adica de insuficienta initiere filosofica a cuiva.
Mai inainte de toate trebuie mentionat faptul ca aceasta distinctie nu are o valabilitate diacronica in istoria filosofiei pentru simplu motiv ca, multe vreme, termenul de transcendent nici nu exista in vocabularul vreunei stiinte particulare. In gandirea pre-kantiana se folosea doar cuvantul transcendental, si acesta doar intr-o singura semnificatie, cea scolastica, potrivit careia transcendentale erau acele concepte care depaseau prin gradul lor de generalitate categoriile lui Aristotel, adica depaseau asa-numitele predicamente enumerate in Metafizica. Astfel, dialecticienii scolastici (n.a logicienii) vorbeau despre transcendentalii, in calitatea lor de concepte ante rem, anterioare naturii, intr-un model filosofic de inspiratie platoniciana, asa cum a fost conceptia realista despre transcendentalii sau universalii. De abia odata cu Kant se ajunge la specializarea termenilor de transcendent si transcendental. 
Astfel, conform conceptiei criticiste kantiene, transcendental incepe sa fie tot ceea ce tine de structurile de cunoastere a priori ale subiectului cunoscator. Din punct de vedere gnoseologic, transcendentale sunt conditiile de posibilitate formale ale oricarei experiente posibile. Ulterior, termenul avea sa-si extinda aria semantica semnificand tot ceea ce tine de instantele psihice individuale, tot ceea ce este psihologic sau psihogen, produs in psihicul individual. In opozitie cu transcendentalul, transcendentul denota ceea ce se afla dincolo de granitele experientei obisnuite, transgresand posibilitatile perceptive si cognitive ale subiectului cunoscator. Din cate se observa, odata cu Kant, transcendentul avea sa fie investit cu o parte a sensului medieval al transcendentalului, acesta din urma fiind resemnificat, iar aceasta intrucat transcendentaliile scolastice erau concepte pure, carora, desi li se discuta valoarea ontologica si  corespondenta cosmologica in cea mai autentica maniera platoniciana sau pythagoreica, ramaneau doar aspecte preponderent axiologice ale realitatii, nefiind confundabile cu Transcendenta autentica, aceea a divinitatii, care era teoretizata de perihoreza, doctrina trinitara, aceasta nefiind motiv de controverse dialectice.
Transcendental este tot ceea ce vizeaza psihicul si se produce la nivelul structurilor sau a instantelor mentale, de suprafata sau inconstiente, insa care-si pastreaza atributul individualitatii. Constiinta si inconstientul sunt transcendentale cu toate procesele mentale care se desfasoara la nivelul lor. Psihologia este, prin urmare, o stiinta care are drept domeniu de aplicare transcendentalul in forma sa pura, functionala, facand abstractie de suportul sau organic, spre deosebire de psihiatrie, care, ca ramura a medicinei, incearca sa trateze problemele transcendentale de ordin functional in primul rand pe baza unei medicatii adresate tocmai suportului biologic al transcendentalului, si de abia in plan secundar este interesata de abordarea clinica a acestuia intr-o maniera discursiv terapeutica.
Psihanaliza post-freudiana, in unele dintre variantele sale, vizeaza, in egala masura si in functie de gravitatea bolilor de nervi, atat transcendentalul cat si transcendentul, adica ipoteticele instante psihice trans-personale de tipul campului trans-personal al constiintei sau al inconstientului colectiv. Este cazul psihologiei trans-personale a lui Stanislav Grof si, respectiv, al psihanalizei abisale a lui  Carl Gustav Jung.

Transcendentul este din punct de vedere psihanalitic, in concluzie, ceea ce iese din sfera instantelor psihice personale si se situeaza intr-o arie non-individuala, care poate sa fie colectiva, pan-umana sau specifica, ca in cazul psihanalizei jungiene, sau trans-individuala, ca in situatia psihologiei trans-personale, unde campul noetic al unei persoane s-ar fi relevat ca se extinde in trecutul filogenetic, la nivelul altor individualitati umane, observatii care alimenteaza empiric fie teza metensomatozei, fie confirma teoria jungiana a inconstientului colectiv.

Insa, din punct de vedere religios si teologic transcendentul denota ceea ce este divin, in opozitie cu spiritul uman subiectiv.

Din punct de vedere filosofic, transcendent este ceea ce este inaccesibil experientei umane nemijlocite, precum corespondentii efectivi ai ideilor care exprima diverse aspecte ale perfectiunii, aceasta fiind asa-numita transcendenta metafizica, de asemenea, transcendenta poate sa fie natura microscopica- transcendenta microfizica sau natura macroscopica- transcendenta macrofizica.

Din punctul de vedere al filosofiei pure sau al metafizicii exista o identificare dintre transcendent si transcendental, care este axioma metafizicilor dharmice ale Orientului. Fireste, aceste teorii sunt compatibile cu cele ale psihanalizelor post-freudiene invocate mai sus, fapt care reprezinta un element de convergenta intre culturile estica si vestica, desi aceasta din urma a fost influentata de prima in producerea acestui tip de teorii metafizice.

Graveyard

When I came to the cemetery
The moon was on the sky,
The heavens were red blood fiery,
And the mourning of wind let me know
That all I wished were there, below.
All the nature was still silent, in its quiet sleep,
But I could hear the mourning weep
Of the ravens which just wanted to dig
In the heart of soil, with their claws so big,
Or maybe it was just my impression
Born by a mind which it is so wild,
That even a bird could be a devil's child,
Merging into a sepulchral obsession,
Which followed me since the beginning of night,
When I started to think at the lovers fate,
And I tormented myself until it became late,
And, then, I found out that I was right,
That nightmares sometimes could become facts,
When the rooted ones come out from their stones...
But this image can not stand in my eyes
'cause ravens aren't gravediggers, are birds.


Thus, sitting there, on that tomb,
I heard that the whispers became clear,
And voices were addressed to me, what a thrill!
Stoned by rapture, death was my will.














 I will show you also a sweet dream, next night!

O opinie despre societate

 Niciodata ca in ultima perioada nu am observat mai clar o tendinta mai mare in a neglija creatia culturala si, in general, tot ceea ce tine de spiritualitate. Desi nimeni nu este perfect incat sa infiereze cu deplina indreptatire morala timpurilor in care traieste, tendinta descendenta pe linie etica a societatilor umane actuale este evidenta chiar si pentru cel mai inrait vicios. In fapt, cred ca sa ajuns in situatia in care ne-am dat seama cat de artificiala si de pragmatica este organizarea inter-umana numita societate, iar majoritatea coplesitoare a cetatenilor care o compun s-au transformat in indivizi, actionand fiecare conform propriilor lor interese sub eticheta proteguitoare a societatii. S-a ajuns in momentul in care de la societate se cer doar avantaje, in vreme ce cetateanul nu mai este dispus sa ofere nimic, decat daca i se cere intr-un mod imperativ, prin coercitia legii. Morala a fost relativizata, si aproape nimeni nu mai este interesat sa-si creeze si sa-si mentina o imagine puritana intr-un mediu social care este atat de concurential si de oportunist, in care drepturile individuale iti sunt garantate doar formal, insa, efectiv, ele sunt extrem de greu de pastrat si chiar de recunoscut. Individualitatea sociala sau cetateneasca tinde sa fie inlocuita cu cea naturala, initiala.

Este tragicomic sa existi intr-o societate in care, in aparenta si la modul declarativ, ai asigurate mai multe drepturi decat in oricare alta perioada istorica, dar in care, in fapt, nu ai decat posibilitatea de a-ti revendica aceste drepturi, posibilitate care-ti este semnificativ limitata de climatul socio-economic extrem de emulativ si de dur.

Implicit, imi pun intrebarea, devenita retorica, care mai este intelesul actual al democratiei?

Estoria, regatul de dincolo de Stramtoarea Mortii

Matt privea oceanul reflectând luminile palide ale lunilor. O lumină sepulcrală învăluia ţărmul, iar briza bătea cu putere unduindu-i pletele blonde. Valuri spumegânde se izbeau cu furie de stâncile de granit.
"Pentru astfel de momente merită să înduri arşiţa vieţii!"gândi Matt, descălecând de pe malukul său. Hexapodul înalt de doi metri şi jumătate necheza uşor, mişcându-şi capul înainte, ca pentru a simţi mai bine vântul tăios care venea dinspre întinderea de apă sărată.
"Da, Ruol, şi eu mă bucur că mai există şi lucruri bune pe lumea asta!i se adresă Matt, mângâindu-l pe spate. "În noaptea asta va trebui să mă hotărăsc care va fi calea pe care o va urma poporul meu! Şi tare mi-e teamă că nu există decizie bună sau rea în chestiunile de stat!"
Matt îşi priponi malukul de picioarele din fontă ale unuia dintre turnurile de observaţie, păianjen rece şi nepăsător faţă de intenţiile vrăjmaşilor de dincolo de locul în care cerurile se uneau cu apele, într-o cununie veche de când lumea, şi se îndreptă spre dig. Spera ca prospeţimea umedă a oceanului să-i limpezească gândurile şi astfel să poată lua hotărârea cea mai înţeleaptă. Păşi pe piatra udă şi alunecoasă a stăvilarului şi înaintă agale spre locul în care soliditatea rocii lăsa loc fluidităţii atotcuprinzătoare a apelor.

About the theoretical foundation of Christianity

I assume that a hermeneutical approach of the writings which compose The Holy Book is the only one that can explain its philosophical and metaphysical content. Historical shades and facts must become secondary in our analysis, in all analysis ever made regarding this set of written thoughts. And I say that 'cause the historical shape represented by worldly events belongs to the showing manner used to present some important ideas and ethic principles which, indeed, has an universal and timeless value. Historical dress itself belongs to the stylistic elements of The Holy Book, mean while, the chosen race could be asserted as being just an example or a paradigm, in which case any other people having a national history enough complex could had been useful for the same demonstrative purpose.

Jucatorii polivalenti

Un caz particular il constituie jucatorii care au calitatea speciala de a fi polivalenti. Este bine sa existe cel putin doi in lot, iar portarii nu trebuie sa se numere printre ei. Daca ai cumparat un portar polivalent la un pret apropiat de limita lui maxima inseamna ca nu cunosti suficient de bine regulile sau ca ai avut nevoie imperativa de un portar, sau de un nume...

Factorii colaterali care influenteaza jocul xperteleven

1) Arbitrii

Adaptarea tacticii este influentata si de calitatea arbitrilor care oficiaza la centru meciurile xperteleven, prin urmare, setarea parametrilor de joc in functie de cei doi indicatori ai cavalerilor fluierului tine de pregatirea tactica si este un element care poate sa fie controlat de catre manager- spre deosebire de sansa sau de forta echipei, parametrul din urma putand sa fie reglat doar in timp de catre antrenor.