Nu cred ca este o mare filosofie faptul de a sti sa joci corect un joc de management fotbalistic. Fireste, setarile jocurilor pot sa difere, insa concluzia generala este aceea ca un bun tactician, formator de talente si comerciant de fotbalisti va reusi sa valorifice la maximum potentialul formatiei sale.
Nu este insa obligatoriu ca jocurile cele mai sofisticate sa fie si cele mai reusite, un excedent de indicatii tactice nefacand neaparat ca aportul antrenorului sa fie mai mare. Spre exemplu, exista jocuri on-line de management de soccer, ca Soccer Manager, care abunda in indicatii tactice, dar, mai ales, in sisteme de joc posibile, existand in acest sens nenumarate module si sub-variante ale acestora, de asemenea, unele din setarile tactice fac apel si la abilitatile matematice ale tehnicienilor informatici, acestia necesitand sa-si selecteze player-ii si in functie de procentajul din forma maxima pe care acestia il poseda la un moment dat. Insa, in pofida tuturor acestor argumente, experienta ne arata ca efectele pe care le pot exercita managerii sunt mai limitate, dovezi in acest sens constituindu-le randamentele rezonabile ale echipelor manageriate automat, cat si dependenta calitatii prestatiilor formatiilor aliniate de valorile jucatorilor, care sunt cele ale unor jucatori reali, a caror evolutie in timp nu poate sa fie ameliorata de catre antrenori- altfel spus, acestia nu pot sa-si creasca efectiv jucatorii, ci doar sa ii cumpere pe cei mai buni si sa-i introduca in teren pe cei mai in forma. Ca o consecinta a imposibilitatii managerilor de a modifica abilitatile jucatorilor, acestia nu pot controla formele acestora decat printr-o optima titularizare, ei fiind responsabili in mod direct doar pentru moralul acestora. De asemenea, opunerea unor asezari de joc altora nu reprezinta un factor atat de important in modalitatea in care motoarele de calcul ale jocului stabilesc rezultatele finale, din acest punct de vedere jocul fiind totusi mai realist deoarece nici in sportul real nu este atat de important cat de populat este un compartiment sau altul ori ce sistem de joc este adoptat, ci cat de puternica este in fapt formatia jucata si cat de mari sunt valorile individuale prezente in teren, fapt care permite mizarea pe sisteme de joc cu 3 mijlocasi cu o eficienta destul de buna, la fel ca in real life, sau chiar instrumentarea unor asezari catalogate ca fiind de “anti-joc” in alte jocuri de browser de profil, care pot insa sa dea rezultate aici in functie de raportul de valori din teren, cat si de ansamblul setarilor tactice pre-stabilite.
Nu stiu daca fac neaparat apologia jocului xperteleven, care este primul joc de browser pe care l-am jucat- si care a ramas preferatul meu- insa nu pot sa nu observ anumite caracteristici care il fac sa fie superior calitativ celorlalte, desi sunt unii care afirma ca setarile sale tactice sunt mai putine decat in cazul altor jocuri omoloage.
Xperteleven prezinta avantajul de a ii oferi antrenorului posibilitatea nu numai de a-si antrena formatia pe o durata nedeterminata, dar si de a fi responsabil in mod direct de bugetul acesteia, prin gradul lui de prezenta on line la momentele oportune, prin prezenta lui in presa, prin pariurile sportive pe care le poate face, prin transferurile pe care le efectueaza si, ca un corolar al ultimului aspect, prin calitatea academiei pe care o dezvolta. El are sansa de a-si construi in timp formatia, si nu doar de a o antrena pentru partide, resursele umane putand fiind improspatate nu numai prin transferuri, dar si prin promovarea tinerilor din pepiniera proprie. Cat despre setarile tactice ale jocului, se poate afirma ca xperteleven, tocmai pentru faptul ca nu poseda atat de multe caracteristici, unele, care se regasesc in alte jocuri, fiind oricum redundante si avand o incidenta destul de mica asupra rezultatului final, ne permite sa observam in modul cel mai clar calitatea managerului aflat la pupitru, spre deosebire de alte jocuri de profil. Posibilitatea de influentare a evolutiei in timp a prestatiilor jucatorilor, prin antrenamente si titularizari, cat si toate acele setari secundare care pot sa fie exploatate in stabilirea 11-lui de baza si in impartirea responsabilitatilor, constituie acele particularitati ale jocului care-l fac preferabil altora asemanatoare lui.
Nici aici nu exista o formula castigatoare, toate tactile fiind stabilite in functie de starea lotului si de caracteristicile adversarului, ca valoare, stil de joc, etc, dar si de specificul arbitrilor, setare inexistenta in cazul altor jocuri de profil.
O tactica ofensiva nu poate sa fie castigatoare in mod obligatoriu nici daca se joaca acasa in fata unui adversar cel mult egal ca valoare, iar jucatorii selectati in formatia de start permit etalarea abilitatii insumate celei mai mari, iar aceasta pentru ca randamentul acestora va depinde si de sistemul de joc si de caracteristicile adversarului.
Este un joc pe cat de simplu, pe atat de complicat, putand sa afirm ca putini dintre manageri, chiar si dintre aceia care antreneaza formatii bune, stapanesc cu adevarat specificitatile acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu